ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE

La moment sunt diriginta clasei IV –D, unde din 19 elevi înscrişi pe listă, cîţiva sunt cu CES. Un moment important în lucrul cu asemenea copii este EVALUAREA  corectă.

Evaluarea  permite stabilirea nivelului de calitate. Pentru copiii cu dizabilităţi unul din principalele niveluri de calitate care trebuie atins este autonomia personală în viaţă şi inserţia socială.

Evaluarea capacităţii, performanţelor  şi progresului solicită partineriatul cu părinţii.

Este important a monitoriza corelarea posibilităţilor copilului cu nivelul pe care îl poate atinge şi aşteptările sociale ce sunt faţă de acesta.

De fiecare dată înainte de a evalua îmi pun întrebările:

1.     Ce evaluez?

2.     De ce evaluez?

3.     Pe ce bază evaluez?

4.     Cum evaluez (modul şi metodele)?

Evaluarea eficientă se realizează într-un cadru empatic şi de pe poziţii de compatibilitate culturală cu beneficiarii săi.

Pentru a evalua corect, ocolesc atitudinile greşite, descriminatorii. Astfel:

a)     Nu abordez evaluarea spre descoperirea unei dizabilităţi din perspectiva predominant medicală, a unor teste psihologice sau defectologice, deoarece, ca urmare, dificultăţile cu care se confruntă copilul la un moment dat sunt atribuite exclusiv unor disfuncţii somatice sau psihice. Eu nu ignorez posibilitatea inducerii lor pe cale educaţională, de exemplu, lipsa de stimulare sau alegerea greşită a metodei de predare.

b)    Nu concep evaluarea ca pe o etichetare, şi nu o reduc doar la diagnoză. Cunosc copilul pentru a-l înţelege şi pentru a-i stimula dezvoltarea.

c)     Nu umbresc rezultatele evaluării, ci dimpotrivă, imediat le dezvălui părinţilor şi bat alarma dacă e cazul, ca copilul să fie evaluat şi de psiholog, logoped, sora medicală, care e în drept de a da o recomandare la medicul de familie, pentru ca copilul să fie examinat de  medicii specialişti cît mai precoce, în vederea înlăturării complicaţiilor  ce pot apărea de la o evaluare tardivă.

d)    Nu pun prioritate pe statutul economico-cultural al familiei copilului evaluat, deoarece  am întîlnit familii intelectuale, care stau bine pe picioare din punct de vedere economic DAR,  au copii cu CES  şi invers.

e)     Nu evaluez din rol de judecător şi dacă e cazul, permit părinţilor să participe la evaluare; nu iau atitudini manipulatorii şi ofer timp suficient pentru a avea un portret real.

Evaluarea reprezintă  testarea cunoştinţelor copiilor, dar acest proces înseamnă mai mult pentru copii, mai ales pentru cei cu dizabilităţi. Copiii trebuie să poată să se pregătească un timp mai îndelungat, să scrie repede, să citească, să se exprime în scris şi oral. Copiii cu dizabilităţi pot pica la evaluări doar pentru că nu pot efectua practic sau în scris aceste lucruri  şi  nu din cauză că nu stăpînesc materia studiată. Cum îi ajut în situaţia respectivă?

·        Le acord mai mult timp pentru realizarea lucrării.

·        Le citesc itemii, repetînd regula la care se referă.

·        O parte a testării cuprinde o probă practică  (scrisă) şi alta e verbală.

Modalităţile de evaluare practicate cu succes:

 PORTOFOLIUL

Copilul menţine un dosar propriu al celor mai reuşite lucrări efectuate în timpul anului şcolar (fişe, desene, postere,evaluări reuşite...) la care are acces atît el, cît şi părintele.

PROIECTE INDIVIDUALE

Copiii sunt motivaţi pentru a cerceta o temă, scrierea unor comentarii, colectarea şi sistematizarea informaţiilor la anumite teme. Proiectele pot fi realizate şi-n afara orelor de curs, chiar în partineriat cu cineva din cercul apropiaţilor, în timp util, pentru ca elevii cu dizabilităţi să reuşească.

PROIECTE  COLECTIVE

Unele teme de cercetare sunt prea ample pentru un singur elev, mai ales cu dizabilităţi, de aceea e mai rezonabil ca ei să fie integraţi în lucrul de cooperare cu un grup de elevi. Colegilor li se cere să-l primească ca pe un egal, fiind atenţionaţi că fiece părere are dreptul la viaţă.

OBSERVAREA DIRECTĂ

Fiece elev are o fişă individuală de observare în care eu fac însemnări periodice asupra comportamentului, instruirii, socializării copilului.

EVALUAREA FUNCŢIONALĂ

De la începutul unui modul discutăm în  baza finalităţilor la care trebuie să tindă a le atinge cu orice preţ, fie într-un timp cu trecerea materiei de studiu dată, fie mai tîrziu, în urma exersării atît în comun, cît şi independent. Pentru aceasta întocmim lista de competenţe pe care copilul trebuie să fie capabil să le demonstreze şi poate face  atunci cînd socoate că e gata .

AUTOEVALUAREA

Este o metodă de evaluare care necesită o pregătire prealabilă a elvilor şi a grafiilor pe care aceştia le completează, apreciindu-şi propriile cunoştinţe.